Zile bune, zile rele

Revin cu o noua postare dupa mult timp in care nici nu stiu  despre ce sa vorbim,  despre fericire, tristete, melancolie, dezamagire, neincredere habar n-am. Uneori simți ca nu mai poți, ca tot ce trăiești este un vis urat, ca nimeni nu este lângă tine, nu te înțelege, mai ales persoanele la care te așteptai cel mai mult. Ati regretat vreodată lucrurile pe care le-ati făcut în trecut sau lucruri pe care le-ati ascuns de cineva iar în momentul în care ți-ai da și sufletul sa ii demonstrezi ca spui adevărul  și într-un fel ești o noua persoana nu se mai poate, nu te crede indiferent de ce spui, indiferent de ce faci, indiferent de micile dovezi pe care vrei tu sa le aduci. Un proverb vechi spune ca ciorba reîncălzita, nu mai are același gust. În mare parte cred ca este adevărat, asa cum și într-o relație devin certuri din ce în ce mai dese și reproșuri nu mai are același gust, același farmec. Niciodată nu va mai fi la fel ca la început și toți știm asta dar în ziua de astăzi orgoliul este mai presus ca orice sentiment pe care îl poți avea fata de cineva. Cred ca fiecare domnișorica, adolescenta a zis la prima ei dragoste ca aia o sa fie și ultima, ca îl iubește pe respectivul mai mult ca orice pe lume și baliverne de genu, spun asta pentru ca asa am spus și eu, asa am crezut și eu dar acum după 5-6 ani mi-am dat seama ca nu era nici pe departe ce visam eu, acum ca sunt [utin mai matura si gândesc mai bine decât pe vremea accesa simt altceva, nu doar ca simt și gândesc diferit dar sunt un alt om, am alte planuri cu viata mea, am alte idealuri, vad altfel bărbatul visurilor mele. Dar ghici ce bărbatul pe care nu voiam sa îl pierd niciodată de lângă mine se îndepărtează ușor ușor, oare de ce? Pentru ca l-am dezamăgit, poate firea mea vulcanica, poate restul discuțiilor pe care le-am avut și poate cuvintele pe care le-am scos amândoi la nervi încep sa ne schimbe. 

Nu îmi doresc o relație și un bărbat perfect pentru ca nu exista asa ceva și pentru ca și în cea mai fericita familie exista discuții și anumite certuri, răbufniri sau cum vreți voi sa le zicem. Nici eu nu sunt o persoana perfecta și nici nu vreau sa fiu dar poate din punctul de vedere al unei relații nu știu tot timpul sa ma port oare pentru ca am avut un alt tip de om, o alta personalitate lângă mine iar acum pierd din cauza asta. Cu totii avem zile bune si zile rele, de aceea nu poate sa fie o relatie perfecta si in aceste 204 de zile vreau sa iti multumesc pentru tot ce faci. Iti multumesc ca ma certi, ca uneori te superi pe mine, iti multumesc ca ma faci sa ma simt cea mai fericita si cea mai buna persoana, iti multumesc ca esti diferit si ca pana acum mi-ai oferit cele mai frumoase amintiri, iti multumesc ca ma ierti defiecare data cand gresesc sau cand fac lucruri care nu iti plac.Imi aduc aminte si acum cum am inceput povestea noastra, acea seara superba de vara in care nu eram tocmai "prietenoasa" cum nici tu nu erai de altfel dar in momentul in care am inceput sa vorbim, sa descoperim lucruri unul la altul si sa vad cum gandesti pur si simplu nu mi-am putut lua gandul de la tine, din acel moment am zis ca tu imi vei fii alaturi pentru o zi, o luna, un an, o viata poate. 

Iti multumsec ca esti genul ala de barbat cu capul pe umeri, matur, copilaros, barbatul ala care niciodata nu s-ar lauda cu ce are sau mai degraba cu ce a avut. Iubitul meu, persoana care este langa mine in momentele grele, in momentele in care ma simt rau sau in momentele in care am nevoie de un sfat el este acolo pentru mine.Momentele cele mai fericite din viata mea sunt traite langa tine iar asta este doar inceputul, suntem impreuna de aproape 7 luni dar simt ca au trecut 7 ani si imi este din ce in ce mai greu sa stau departe de tine cu toate rareori se intampla sa nu ne vedem. Se spune ca lucrurile mici fac diferenta, asa este si in cazul tau, nu esti o persoana aroganta cum poate dai impresia, la prima vedere, folosesti cuvinte simple, cu toate ca pari o persoana complicata dar defapt tu esti cea mai buna, calda si copilaroasa persoana pe care am cunoscut-o si cred ca astea sunt lucrurile care m-au atras in prima faza la tine, gandire diferita, comportament diferit totul era diferit la tine.

Poate pentru prima data cand m-am simtit fericita in ultimii ani a fost in seara in care m-ai luat pentru prima data in brate,cand mai strans la piept si atunci m-am simtit cea mai puternica persoana si din seara aia am inceput sa ma simt din ce in ce mai fericita, aia a fost seara in care ne-am copilarit,ne-am jucat, am povestit si am inceput o minunata relatie. Dragul meu nu cred ca o sa pot vreodata sa iti multumesc pentru tot ce faci, nu se poate exprima in cuvinte tot ce simt eu dar cred ca este suficient doar sa fiu langa tine, sa iti fiu iubita, prietena si tot ce vrei tu, sa te sustin in orice faci, sa iti fiu acolo, langa tine in momentele grele si sa te iubesc neconditionat. Esti cel mai frumos lucru care mi se putea intampla, poate si pentru ca ai aparut in viata mea intr-un moment in care nu ma asteptam si poate ca este mai bine asa pentru ca totul a fost diferit, chimia care a fost intre noi eu nu am vazut-o niciodata la nimeni.

Nu traim sentimente care ne transforma, ci sentimente care ne sugereaza ideea de transformare. De pilda, iubirea nu ne purifica de egoism, dar ne face sa-l simtim si naste in noi ideea unei patrii indepartate, unde acest egoism nu si-ar mai gasi locul. - Albert Camus